Acum 2 ani mi-am intrebat un profesor care avea 5 studenti prezenti in sala, din cei 60 inscrisi: “De ce nu filmati intr-un semestru toate cursurile ca sa le incarcati undeva online?” . Am primit un raspuns undeva intre: n-am timp, n-am chef, n-am bani….. si ceva legat despre faptul ca nu se investeste suficient in cercetarea lui care va revolutiona lumea (slabe sanse, dar nu poti contrazice ditai profesorul univeristar, doctor, geniu tarmurit). Pe parcursul celor 4 ani de facultate am intrebat si alti profesori, iar raspunsuile au fost similare. Una din replici a fost aproape monumentala: “Sunt adepta cretei pe tabla”, denota foarta multa evolutie atat umana cat si profesionala, sa-ti placa sa scrii pe pereti… Am ajuns sa cred ca problema era PREZENTA. Pot sa inteleg ca ai nevoie de feedback cand sustii un discurs, dar nu pot sa inteleg ca dai materiale insuficiente, teste, prezente si amenintari ca sa vezi o multime de oameni care din motive variate te ignora. Cand te superi ca te ignora sau mai grav fac galagie, dupa ce i-ai constrans sa vina… esti de-a dreptul genial….
Acum cateva luni am ajuns la ziua in care voiam sa le dau tuturor mail-uri, mesaje si daca as fi avut voie sa le strig in fata “V-AM ZIS EU!!!!!” Practic instutia prezentei era anihalata. Prezenta era principala problema…. Acum, in pragul sesiunii online, vad ca oamenii s-au adaptat, cu sau fara voie. Vad cursuri inregistrate, vad support de curs care avand un comentariu suprapus are mult mai mult sens decat suport de curs pe langa care se da din maini in engleza. Vad cum platforme despre care s-a spus mereu ca sunt vechi, greoaie si foarte proaste se cer schimbate…
Acum ca am vazut ambele stari, cred ca trebuie sa gasim echilibrul. E clar pentru toata lumea ca nu se poate trai online, dar ca acest mediu, folosit correct poate fi foarte folositor. Ca in orice alta poveste care se desfasoara in Romania, voi incheia cu vesnica problema… n-avem bani, n-avem infrastructura, asta e!
0 Comments