Am înțeles, vă doare, am să tac,
În locul meu nu va vorbi vreo piatră,
Nu va saluta vreun urs, hain cu botu-i plin de sânge,
Veți fi-mpacați cu liniștea voastră…
Îmi cer scuze, știam că nu vă pasă,
Vedeam cum ma priviți cu indiferență,
Nu știam că ascultați cu-atâta interes,
Eu vă spuneam ce cred în viață,
Iar voi, credeați că totul are dublu sens…
Ați tălmăcit și punctul de final,
S-a făcut virgula, de plâns…
Iar eu, vă las, nu mai vorbesc,
Credeați că-i ura care strigă-n mine,
Dar eu altă gest de dragoste nu am,
Decât a spune ce se-ascunde-n mine,
Să fiu cinstit pân la final…
Vă las în compania celor ce vă cântă-n strună,
Și vă lasă să visați în van…
Vă spun că sunteți stele,
Voi, umbre pe un paravan!
Ascult și tac, dar tot gândesc…
0 Comments