Autobiografie

Written by Sebastian

November 21, 2022

Da, câteodată parcă aș vrea statuie,
Câteodata, văd roșu de furie
Uneori văd viața doar în gri,
Da, mă enervez din mici prostii,
Și-mi mai înec amarul in paharul de whiskey

Da, sunt dur când vine vorba de onestitate,
Și mi-ar plăcea să am mereu dreptate
Aș vrea să nu mai fie lucrurile complicate,
Uneori regret c-am zis, c-am tăcut…

Arunc cu vorbe în neant, rănesc, regret…
Și-o iau de la cap… Și totuși?
O fi așa de greu, oare, să zicem fiecare ce ne doare?
De ce-i sinceritatea handicap?
De ce numim diplomație lipsa de tărie?
De ce orice cuvânt naște o dilemă?
De ce nu avem subiect, și predicat, și punct?
De ce mereu în ganduri trebuie să mă afund?

De unde atâta lipsă de reciprocitate?
De ce e mai mereu cu dublu sens?
De ce ma simt mereu pe contrasens?

Cateodata mi-aș dori să știu să tac,
Dar să nu mai fiu nici eu onest cu mine?

You May Also Like…

Ai scăpat…

Ai scăpat…

Draga mea, voiam să-ți dau o veste bună, Voiam să te anunț că ai scăpat... N-am să te mai caut niciodată Și nici în...

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

0 Comments