Am început să-mi aștern gândurile negru pe alb.
Am scris fiecare lucru ce mi-a trecut prin cap.
Am scris totul despre mine și despre cei din jur.
Tot ce aș fi vrut să le spun tutror,
Tot ce-mi pare rău c-am tăcut…
Am scris atât de mult încât n-am mai vazut foaia de scris.
Am ajuns să observ doar negru, deși era învăluit de o mare de alb
Cred că așa merge și mintea mea,
Mă concentrez mereu doar pe scenariul sumbru,
Văd prea puțin binele…
Despre culori ce să mai zic?
Cred că nu le-am văzut niciodată…
Totul a fost mereu binar, stânga-dreapta, sus-jos, bine-rau, minciună-adevăr
Dar… Uneori o iei înainte, uneori rămâ la același nivel…
Nu totul e rău sau bun, doar pare, sau se schimbă,
Nu totul e minciună sau adevăr,
Nu totul, e chiar totul..
Paradoxal, nu?
De unde oi fi știind eu când totul e tot?
Ce multe certitudini sumbre am…
Voi începe să scriu colorat… Poate învăț să gândesc așa