De ce undeva în evoluția noastră am decis că e mai bine să nu spunem tot?
Cum am decis noi că ne va fi benefica încă o incertitudine?
Cum a decis o specie firava ca a noastra că trebuie sa devenim noi, între noi, un pericol?

Ce-a fost oare în mintea primului om mințit?
Dar în suflet?
De ce ne chinuim să egalăm balanța minciunilor mințindu-i pe cei care ne-au mințit?
De ce ne afundăm într-un cerc vicios de minciuna contra minciuna?
Ce ne dă dreptul să decidem pentru alții ce trebuie sau nu să știe?
Cred că undeva în evoluție am luat o decizie greșită…
Am decis că e bine ca un lucru simplu ca adevărul, să devină cel mai complicat…
Credeți că adevărul doare?
Încercați să vă imaginați toate opțiunile la care vă puteți gândi, iar apoi să o alegeți cea pe care o credeți adevărată, fără să aflați niciodată…
Să vedeți cum e sa joci ruleta rusească și să nu caștigi sau pierzi vreodata
Și oricum… cine mai poate crede ceva?