Spun…

Written by sebastiangeorgeurda

February 10, 2016

Ceața te învăluia, ca o rochie eternă de mireasă,
Ochii mei erau, asupriți de blânda putere a privirii tale,
Sufletu-mi țipa în mine, indefinit…
Simțeam cum lumea mi se năruie sub o povară nemaivăzută,
În mintea mea era un amalgam de întrebări fără răspuns…
De ce eu? De ce ea? De ce aici? De ce acum? De ce nu noi?
Magia creată de misterul ce plutea în jurul tău…
s-a spulberat… lumina zilei a spulberat, legătura sacră,
ce sufletele noastre adormite, o legau, criptic,
cel puțin al meu….

De ce nu poate fi mereu noapte?
Noaptea e magică, ne ascunde, ne ocrotește…
Noaptea  te pot visa în voie,
nu trebuie să mă tem ca ei vor înțelege,
că ar putea fura, ultima bucățică,
de bucurie lăuntrică ce arde mocnit în mine,
doare, doare al naibii de tare, doare…
de parcă cineva ar descărca un revolver în tine,
doare și nu poți face nimic,
n-are cauză, n-are leac, n-are medic,
n-are și totuși e, te doare, dar n-o poți simți,
Ești și nu ești…

You May Also Like…

Ai scăpat…

Ai scăpat…

Draga mea, voiam să-ți dau o veste bună, Voiam să te anunț că ai scăpat... N-am să te mai caut niciodată Și nici în...

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

0 Comments