A-nceput cu-un vers nebun,
O zi de vară nesfârșită,
M-afundam, încet, dar sigur,
În abisul ochilor ei.
Mai simt și-acum, cum se îmbată,
Ochii mei, de mult, frumos,
Privirea ei…blândă…pierdută,
În adânul ochiilor mei.
Ne priveam suflet pe suflet,
Nu mai eram decât noi doi,
Și-o zi de vară, nesfârșită,
O lume, doar pentru noi…
Draga mea, voiam să-ți dau o veste bună, Voiam să te anunț că ai scăpat... N-am să te mai caut niciodată Și nici în...
Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...
Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...
0 Comments