Toată lumea ştie acele seri în care luna şi stelele sunt mai aproape de tine, decât oamenii din jur, când ieşi să te plimbi pe străzile oraşului, dar nu vezi oamenii , maşinile , casele , blocurile , magazinele sau localurile din jur. Vezi doar stelele de pe cer! Muzica din căşti te apără de zgomotul inutil de fond , iar paşii tăi parcă te înalţă. Ajungi într-un final la taverna stelară şi savurezi un pahar de vin cu Orion! Oare ce poveşti fantastice îţi poate spune bătrânul vânător iubit de doua zeiţe? Câinii lui latră ameninţători , dacă te apropii prea tare de el. Orion îi strigă pe nume şi te invită la masa lui. Îşi deapănă liniştit povestea de iubire , gemenii îl ascultă visători. Niciunu din ei nu-şi aminteşte cum e să fii om, te întreabă cum e să iubeşti , toţi pot să-ţi povestească iubirea , dar niciunul nu o poate simţi. Ei văd noapte de noapte iubirea în toate formele ei…,şi-ar dori să simtă măcar odată acest fior magic, la fel cum noi vrem să simţim eternitatea…
Brusc eşti din nou pe stradă, o voce cunoscută, îţi răscoleşte sufletul , reuşind să te arunce pe pământ. Este persoana la care te gândeai când ascultai povestea lui Orion. O îmbrăţişezi , o iei de mână şi zâmbeşti spre cer , ştii că de acolo, de sus noii tăi prieteni se bucură de bucuria ta…prin tine simt şi ei fiorul indefinit al iubirii…