Am obosit…

Written by sebastiangeorgeurda

December 20, 2016

M-a lovit un dor de casă,
De-aş porni, nebun, pe jos. 
Sunt sătul şi mi-e amar,
Să vād că soarta mi-e decisă 


De nişte inşi ce vor să credem,
Că orice facem e-n-zadar.
Şi-au pus un “doctor” ca şi nume,
Or fi având acelaşi tată, 
De mame, nu spunem nimic 
Amintiri, nu au demult,
Au doar un dor, nebun, de muncă, 
I-a lovit direct în cap, 
Acum sunt sobri, plini de sfaturi,
Au expertiza unui geniu, dar… 
Nu pe domeniu…
Acum, în prag de sărbatoare, 
Îmi permit doar o urare, 
Le doresc numai de bine, 
Să-i lovească o amintire, 
Cea de când erau ca noi, 
Poate-i prinde şi conştiința, 
Poate că devin umani…
În rest să le fie masa plină, 
Şi în viață doar lumină…

You May Also Like…

Ai scăpat…

Ai scăpat…

Draga mea, voiam să-ți dau o veste bună, Voiam să te anunț că ai scăpat... N-am să te mai caut niciodată Și nici în...

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

0 Comments