fbpx

Muzeu

Written by sebastiangeorgeurda

July 24, 2017

Deschid, uneori, larg poarta muzeului amintirilor mele,
Doar pentru a vedea micile cioburi de suflet atârnate într-o ordine haotică
pe pereții unei încăperi infinite…
Fiecare exponat îmi aduce în fața ochilor,
Zâmbete, tristeți, aşteptări, dezamăgiri,
Chipuri pe care obişnuiam să le divinizez obsesiv, în mii de scrisori puse în versuri,
Cu destinație precisă, dar trimise la voia întâmplării
Perechi de ochi în care mă pierdeam, pentru a-i putea visa noapte de noapte, pentru prea mult timp
Exponate alese cu strictețe de custozii trimişi de sufletul meu…
Deşi fiecare vizită deschide răni ce se voiau închise,
Iar fiecare exponat e urma unei înfrângeri,
Mereu sunt locuri goale,
Sufletul meu încă aşteaptă…

You May Also Like…

Hârtie

Hârtie

Te rog să iei o foaie de hârtie.Acum te rog scrie-ți numele pe ea.Acum mototolește-o cât mai tare.Arunca-o în sus și...

Stilou

Stilou

Am găsit în fundul sertarului un stilou vechi de-al meu.Am schimbat rezerva și am început să scriu...Fără să-mi dau...

Pe Cărările Trecutului

Pe Cărările Trecutului

Pe cărările vieții, pașii mei rătăcesc, căutând lumina în umbrele trecutului. Amintirile se ivesc, ca frunze-n vânt,...

0 Comments