Azi ne mândrim că totu-i Românește,
În rest… am vrea să vorbim doar “englezește”
Să muncim “nemțește”, să iubim “franțuzește”,
Să trăim “italienește”…
E bine că-ți mai spunem “La mulți ani!”,
Scumpa noastră, tristă țară,
Că te hulim, și te-njurăm, aproape-n fiecare ceas,
De parcă vina ar fi a ta…
Când noi, cu mâna noastră, stricăm tot ce ne dai frumos…
Dar lasă, scumpul meu pământ natal,
Vom face bine pentru tine… pentru mine.. pentru noi…
Tu mai rabdă-ne și iartă-ne pe noi, copiii tăi,
Nerecunoscători…