Îmi place Clujul duminica…când totul încetinește
Îmi place când singura problemă e ce și unde vei mânca,
Îmi place când clujenii de ocazie, ca mine, pleacă
Îmi place când am loc de parcare…
Îmi place când cei care sunt destul de vechi aici,
să se creadă băștinași, nu dețin decât casa și curtea,
Îmi place când nu sunt amenințat cu poliția parcărilor,
Îmi place când nu văd polițiști ce dau amenzi din care,
nu crește nici măcar un loc de parcare
Îmi place când utilajele ce construiesc cutii noi de chibrituri, tac
Îmi place când roboțeii spre care trebuie să tindem,
își dau jos cartela și devin oameni…
Îmi place când aud păsările cântând și clopotul bisericii,
Îmi place câd claxonul înseamna salut, nu înjurătură,
Îmi place Clujul atât de rar, încât vreau să plec…
Da, există un nebun ce locuiește în Cluj și vrea acasă!
Soarele lucește mai frumos printre crengile prunului din curtea mea,
decât prin sticla clădirii de vizavi…
Îmi place universul meu format din trandafiri, copaci, horntesii,
Mama, Tata, Bunelu…
Nu din beton, sticlă, facultate, profesori, studenți și nebuni…
Îmi place Clujul, dar iubesc Sătmarul!