Mă scuzați, domniță, v-a rămas ceva la mine.
V-ați lăsat privirea pe sufletul meu,
E chiar aici, lângă zâmbet…
Vi le-aş returna, dar nu le pot desprinde,
Dacă reuşiți dumneavoastră, vi le înapoiez…
Am înțeles, aveți nevoie de ele pentru altul.
Mă voi strădui!
Trebuie, totuşi să vă cer ceva.
Ați putea să-mi înapoiați sufletul?
Nu e o exponată de valoare în vasta dumneavoastră colecție,
Dar eu, altul n-am…
L-au mai luat şi altele, tot din greşeală, fără să vrea…
Dați-mi-l vă rog, vreau să-l irosesc pe alta…
Cu dumneavoastră….
Am cheltuit destul amor şi prea mult dor…
M-am lămurit, am fost bun când eram nou,
Acum v-ați plictisit… mergeți liniştită înapoi.
Ştiu, el are şi bani de cheltuit… eu voiam să investesc în suflet…
Asta e… s-a găsi vreo nebună şi pentru inima mea…
Se pare că am reuşit! Poftiți zâmbetul şi privirea… spor la pescuit!
Fir întins şi buzunar deschis!
Eu îmi duc sufletul la cerşit…
1 Comment