Acum, în prag de grea-ncercare,
Când veți vedea ce ați transmis,
V-aș ruga să cereți cu măsură.
Pretindeți interesul ce l-ați dat,
N-avem experineța dumneavoastră,
Mama nu m-a botezat ca doctor,
Nu am titluri de noblețe,
Sunt un biet student, silit să vă asculte,
Și vă spun doar domni și doamne,
Poate vi se pare o absurditate,
Dar ar fi bine să vă meritați titulatura.
Știm c-aveți salarii proaste,
Că munciți neîncetat, că prin mâinile voastre,
Au trecut viitorii șefi de stat,
Știm că sunteți genii, că țara asta nu vă merită.
Nu v-am chemat, nu v-am ținut,
Nu noi stabilim salarii,
Nu v-am rugat să ne predați…
Cu noi sunteți egali, doar în vacanțe,
Atunci când alții se spetesc, voi…
Așteptați cu nerăbdare, carne proaspătă de tun,
Cruntă și grea e vara aia în care n-ai pe cine tortura,
Oare pe cine obligați să vă asculte?
În fața cui vă faceți piedestal?
Nu dor lunile pierdute,
pierdeți doar timpul, nu din salar.
Știu, sunt cam obraznic, știu povestea pe de rost.
Ce-ar fi dacă mâine ați fi studenți,
plini de speranțe, dornici de un început,
Iar în fața voastră la catedre, voi, cei de acum?
Ce v-ați zice peste timp?
Sau ați uitat?
Oare sunteți siguri că noi avem izbândă cu ce ne-ați învățat?