Genul programului: tragicomedie

Era o seară friguroasă de Ianuarie, cerul era senin, iar la televizor era meci.
În fața blocului în care locuiesc se întâmpla o scenă ridicolă care avea să mă învețe câteva lecții de viața.
Să descriu: în parcare lângă o mașină gri atârna, cu genunchii înmuiați, o doamnă destul de bine trecută de 40 de ani, îmbrăcată cochet, de un domn, tot cu părul gri. Cine s-a gândit la ce m-am gândit eu citind ultima frază, să-i fie rușine.
Ambii păreau destul de bine îmbrăcați și destul de comunicativi. Am dedus cu ușurință că probabil doamnei i se făcuse rău, sau se împiedicase, iar soțul o ajuta…. A ajutat-o până când n-a mai ajutat-o și a picat literalmente peste dânsa, pe jos, la 0 grade… Superb! S-au răsucit ei pe jos o vreme până au ajuns în poziția în care suspectez că stau seara în pat uitându-se la tv și… au început să râdă… Unul de altul și unul cu altul. De la distanța la care eram, supraveghem discret acțiunea de la geam, auzeam replici care sunau cam așa: “N-am mai pățit așa ceva!”, “Hai să ne ridicăm!”, “Mai stăm…”. Vecinii se uitau ca la spectacol, iar trecătorii, destul de puțini, se ofereau să ajute. Un cuplu a oprit mașina, s-au coborât și au încercat să-i ridice. Am auzit din depărtare cu primeau niște explicații cu “Deci noi am fost la un chef…”. Au pus-o pe doamna pe picioare, dar aceasta s-a împrăștiat, instant, la loc, așa că domnii au decis sa mai facă puțină plajă la bec și s-au întins frumos în poziția de pus la somn. Au mai avut câteva încercări independente în care ori ajungea domnul în șezut și se termina încercarea, ori ajungea doamna în picioare ținându-se cu mâinile de asfalt (da, poziția aia, dar am vrut să evit s-o zic), iar domnul din dorința de a o ajuta o împingea, tacticos, la loc. După fiecare încercare se regrupau frumos la loc, unul lângă altul, trăgeau o tură de râs și reveneau. Au mai încercat trecători să ajute, dar fără success.
După câteva minute bune, împreună cu colegul de apartament, doi ingineri serioși am decis că e cazul să facem ceva, eu cu gândul că: “După vârstă, ne-ar putea fi părinți”. Gândul l-am enunțat, dar mi-a fost rapid scos din cap de colegul de apartament care mi-a comunicat că nu ne-ar putea fi părinți că părinții noștri știu să bea. Bine punctat! Mi-am luat treningul peste pijama, că sunt eu sportiv, dar am o vârsta și ne-am dus să intervenim. Eu mă străduiam să nu râd ca să nu stânjenesc victimele, dar m-a ținut cam până am ajuns lângă cei doi domni, care făcuseră plajă la iluminatul stradal și împachetări cu nămol în același timp, iar colegul meu de apartament, i-a abordat direct proporțională cu situația: “Da, ce-ați făcut?”. Exact ca pe niște copii care făcuseră o prostioara. Domnul ne-a răspuns prompt: “Deci noi am fost la un chef și ne-a adus cineva cu taxi, dar n-a știut unde să ne ducă și ne-a lăsat p-aici, nu pare departe de unde stăm, dar nu știm unde suntem…”. Am decis să-i ridicăm și să îi sprijinim de mașina gri lângă care se petrecea acțiunea. Evident domnul ne-a rugat să o ridicăm întâi pe doamna, iar apoi când l-am ridicat pe domnul, soția ne-a rugat să avem grijă că e operat. I-am parcat rezemați de mașină și am început să căutăm soluții. Vecinii ne supravegheau îndeaproape. Colegul de apartament a găsit blocul unde ar fi urmat să-i ducem dacă i-am fi condus pe jos, cam 500 de metri, sau cam 3 ore având în vedere cum umblau cei doi.
Până să ne decidem a ajuns o ambulanță chemată de vecini, din care au coborât 4 domni pregătiți să salveze vieți. Au chestionat rapid pe toata lumea implicată. Adică le-am spus eu in 3 cuvinte că au căzut de 20 de minute, i-am ridicat și acum îi păzesc. Domnul a început cu povestea: “Deci noi am fost la un chef…”. Ambulanțierii au clasat rapid problema, așa că au întrebat de politețe:”Da alcool ați consumat?”. Doamna a răspuns un lung și onest DAAA!, urmat de mirosul consumației de la care ne-a crescut alcoolemia la toți, iar domnul a zis:”Dapoi.. La chef am fost”.

Am lăsat protagoniștii în grija personalului de pe ambulanță, destul de nervos că au fost trimiși ei, nu poliția locală. (Aia mai lipsea în povestea asta, 2 polițiști locali, dar poate o înfloresc și o trimit la o platformă de streaming, sau măcar la un teatru independent)Ce-am concluzionat?
Pe lângă concluzia evidentă că trebuie să ai grijă cu consumul de alcool, mi-am pus întrebarea: Vreau așa ceva?
Răspunsul e DAAA, adică nu. Nu, nu vreau să ajung la peste 60 de ani să beau până ce eu și partenera nu ne mai putem ridica de pe jos, dar DAAA, vreau ca dacă asta se întâmplă, lângă mine să fie cineva cu care să pot râde de noi, să mă susțină și să aibă grijă de mine…. Noi eram agitați în jurul lor, ei erau cel mult stânjeniți, dar foarte senini.