Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?
Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,
Să te ardă soarele amiezii și să nu faci nimic…
Să asiști pasiv la cursul vieții și să te lași
Să mergi mereu spre cel mai aproape bine,
Ca apoi să fii suflat nemilos mai departe,
Cum e oare pur și simplu să fii?
Fără rădăcinile trecutului, fără siguranța viitorului, doar prezent…
Să fii prada instinctelor imediate pare ceva banal…
Instincte avem toți… Realizări, doar unii…
Cum e oare să plutești fără scop, doar de dragul de-a pluti?