Ce s-ar întâmpla dacă, într-o zi, privind în oglindă
N-ai mai apărea tu, ci imaginea ta de acum câțiva ani…
Ce ți-ai spune ție de acum un an, doi, douăzeci…
Ce ți-ar spune imaginea ta văzând ce-ai ajuns?
Crezi că tu, cel care visai cu ochii deschși,
că lumea e a ta și poți să faci orice,
ar fi mândru să te vadă?
Crezi că tu, care erai eroul universului, te-ai mulțumi
cu ce ai ajuns?
Crezi că tu, copilul care se juca ore în șir fără pauză,
ai fi mândru de adultul obosit cu cearcăne ce vrea doar să doarmă?
Oare ce gândește copilul îndrăgostit de viață de acum câțiva ani,
despre studentul sictirit ce nu mai știe să zâmbească
Crezi că tu, studentul rebel, plin de vise,
ai fi mândru de profesorul care-ai ajuns?
Eu mi-aș mulțumi pentru toate greșelile făcute
și mi-aș da câte o palmă pentru fiecare lecție neînvățată…
Aș vrea să mâ-ntâlnesc cu bebe Sebi…
Avea un zâmbet fermecător,
Poate îmi spune și mie rețeta…