Hai sa ne jucam de-a viata! Hai sa ne prefacem ca traim cu-adevarat , poate jocul nostru va schimba ceva…Complicata notiunea de viata, ce nu ne da pace orice am face. Cum putem noi oare sa schimbam ceva cand nu stim nici macar ce suntem? Oare daca ne jucam destul vom intelege? Oare jucandu-ne vom putea afla ce se ascunde in fiinta noastra? Cel mai bine ne-am juca de-a dragostea… e un joc mai scurt si mai frumos…Oricat de mult si de frumos ne-am juca nu cred ca vom putea vreodata sa-ntelegem dragostea…Cel mai bine am ramane copii , fara griji , fara temeri , fara rautatea , care vine deodata cu varsta… Ce bine ar fi daca am ramane copii, cele mai frumoase si pure fiinte…Hai sa oprim timpul si sa ne jucam vesnic… Eu voi fi cavalerul in armura ce lupta cu balaurul fioros… Tu ce vrei sa fii?
Daca am putea incepe viata invers? Ar fi frumos sa fiu intai batran si intelept , iar apoi sa devin adolscent si in cele din urma sa fiu copil. Copilaria ar trebui lasata ultima, ca bonus pentru o viata lunga si grea.