Deja am povestit cum am fost eu în concediu spre vest și am dat de un val imens și convârșitor de civilizație într-o formă deloc agresivă, dar foarte molipsitoare. Ce n-am menționat este că una din opririle din concediu a fost Pandorf. Dacă nu știți ce e Pandorf, vă pot spune pe scurt că e un muzeul interactiv al consumerismului, sau cum este prezentat oficial: Designer Outlet. Cel mai precis ar fi să spun ca este un sat format exclusiv din magazine și în ultima vreme mall-uri care găzduiesc cam o mare parte din brand-urile cunoscute sau nu. Când am fost prima oară acolo, acum ceva ani era foarte posibil să prinzi reduceri bune la unele magazine. Între timp toate au crescut, zona comercială din sat, eu, cursul euro…. Acum e un soi de black friday, 2 produse reduse, 100 promovate doar. Clientela zonei e destul de pestriță adică toate culorile și originile, îmbrăcată în toate brandurile și la toate prețurile, oricum un loc bun să observi oameni și comportamente, dar având un element comun: apetitul pentru consum, reduceri și cheltuit sume consistente, cel puțin din punctul meu de vedere. Nu vreau să ajung neaparat undeva cu această parte a poveștii, dar era necesară pentru comparație.

Ca să fac o trecere lină spre meleagurile natale trebuie să dezvălui o constatare făcută în timp ce mergeam pe autostradă, spre România. Majoritatea transporturilor de mașini second hand încărcate, se deplasau în aceași direcție cu noi și erau cu numere de România. Am văzut doar unul cu alte numere, care mergea tot spre Est.

Cu acest intro subtil din care ar trebui să vă prindeți unde vreau să ajung voi prezenta și celaltă locație vizitată, la două săptămâni diferență, Oser, sau piața de vechituri a Clujului. Din cauza, sau mai precis datorită pasiunii mele pentru colecționat monede ajung prin târguri dintre cele mai variate. Pentru că nu există o comunitate suficient de mare de pasionați nu se pot face târguri exclusiv pentru asta așa că monedele se vând la grămadă cu celălalte vechituri. Aceste incursiuni în lumea unui târg sunt un prilej perfect pentru a vedea imaginea României care se afla la un nivel de trai mediu spre scăzut, iar economic este în zona gri spre neagră. Cumva tind să cred că aia e România celor mulți, care se străduiesc. Umează să dau imagini vizule, auditive și olfactive și veți avea un sentiment straiu de rușine, mândrie și multă Românie. Îți dai seama că ești în apropiere de Oser destul de ușor: densitatea de populație de toate culorile este tot mai mare, apare invariabil o coadă de mașini, este plasat strategic un agent de poliție în mijlocul intersecției să gesticuleze frenetic și fumul… eternul fum ce vine spre tine cu un miros puternic de grătar. Exact, cel mai pregnant miros al intrătii în Oser este cel de grătare care sfârâie apetisant. Apar, evident, și căsuță din lemn care dă cafea dinaia bună la 3 lei, căsuță cu plăcinte și Langoș, rulota care dă Kurtos și eternele mese și bănci pliabile cu picioare verzi care sunt laitmotivul oricărei adunări… Să nu uităm de bere… deși e sâmbătă dimineața chiar devreme, berea curge surprinzător de bine. Intrarea la Oser este 1 leu și primești și bilet de vizitator de la RADP, care este și singura dovadă de plată pe care o vei vedea cât stai acolo. Oserul este format din punct de vedere fizic din niște hale destul de înalte, fără pereți împărțite în carouri trasate cu vopsea albă pe jos și numerotate. Mai sunt și câteva zone în care nu este nimic trasat, fiecare vinde de sub umbrela proprie sau direct din mașină. Cine și ce vinde și mai ales cui, este o cu totul altă poveste. Oserul este un spectacol al lumii, vezi orice etnie, vânzând oricărei alta. Români, Maghiari, Rromi, totul e ca banii să circule. Evident că astfel de negoț duce la dialoguri savuroase, spre exemplu în una din aceste incursiuni în Oser am auzit următoarea replică în cadrul unei negocieri: “Eu sunt țigan, dar nu-mi place țigăneala. Cer cât știu că face, nu negociez.”. Evident că nu sunt toți asa simpatici și nu toți vânzătorii înțeleg că lumea merge acolo pentru chilipiruri și negocieri. Am întâlnit un nenea destul de supărat că l-am întrebat dacă unul din produse funcționează (o baterie externă cu încărcare solara), supărat că am încercat să negociez, în principiu supărat că nu cumpăr sau plec… La capitolul cumpărători stăm și mai bine, luăm orice, ieftin să fie: Mesaje precum “3 la 10 lei”, “2 la 5 lei”, atrag ca un magnet. E o mică luptă să ajungi primul la marfă să dai coate, să tragi, să pui deoparte, să probezi, de-a dreptul uluitor. Marfa este cea mai interesantă parte. Se vând de la legume la tablouri, de la jucării vechi la mașini, de la haine second hand la diferite scule și unelte, timbre, monede, poze, rame, telefone, laptopuri, tablete, ceasuri… deja am găsit vreo două rolexuri…. este orice, timp și bani să ai. Da, poți găsi lucruri de valoare și poți găsi nimicuri aproape inutile. Am văzut o zonă de vânzare care conținea: cutie cu telefoane vechi cu receptor, cutie cu râșnițe, cutia cu pahare, cutia cu timbre, cutia cu cărți, cutia cu vederi, cutia cu cutii și multe alte cutii cu destinații extrem de variate. E interesant să vezi la o tarabă vânzându-se șuruburi și piulițe, iar la cealaltă tablouri. Cu un ochi antrenat sau din câteva întrebări afli și proveniență mărfii: sau e cineva care vinde de la el, ori din producție, ori din colecție, ori din vechituri, sau e cineva care le aduce din străinătate, Germania, Austria, Olanda….

Acesta e momentul în care povestea ar trebui să se lege: practic și în Pandorf și în Oser oamenii sunt fix la fel: unii vor să vândă, ceilalți vor să cumpere cât se poate de ieftin, mare și dureroasa diferență e nivelul… unii cumpără tricouri la 100 de euro, ceilalță cumpără tricoul purtat de cel care l-a cumpărat cu 100 de euro împreună cu altele 2 la 10 lei…. Acum are sens și partea cu adusul de mașini… Nu numai că suntem lada de gunoi a altor țări, dar literalmente plătim pentru asta… Ne place să fie de firmă, să fie de calitate, dar trebuie să fie ieftin să ne permitem și noi. E ciudat sentimentul care te încearcă când te gândești așa, dar cred că asta e o parte foarte mare de Românie, care nu are salar de 3000 de euro, dar se străduiește cum știe ea mai bine…