Ce s-ar întâmpla dacă literele numelor noastre s-ar iubi?
Cum ar fi ca prenumele meu să-l caute mereu pe al tau?
Oare numele dictează pe cine iubim?
Oare S, după cine tânjește?
Își schimbă oare preferințele?
O pereche de ochi verzi mi-au spus o poveste:
Dacă te uiți la ceas la ora potrivită și numeri,
Afli prima literă a prenumelui celui care te iubește…
eu nimeresc mereu să mă uit la 00:00, probabil e un semn,
nu mă iubește nimeni, sau toată lumea,
În cazul meu nici literele, nici timpul nu pot face nimic….
Va veni și timpul meu, bietele mele litere, își vor găsi perechile
Sun curios care a fi numele ei, până acum știu doar care nu e.
Păcat…
Cuvântul a stârnit lumea, literele pot stârni, firesc iubirea,
Atunci probabil stârnesc și antipatiile,
Cred că nu-mi plac cei cu numele “doctor”,
sau cel puțin, nu toți, mai sunt excepții.
Sunt nume, adânc întipărite pe sufletul meu,
care îl vor face mereu să tresară…
Inițial voiam să le gravez în piatra inimii mele, dar…
s-a fisurat, iar acum pulsează, greu mai scriu alte nume,
iar cele deja scrise, nu pot fi șterse.
Asta e, numele sunt încă un test…