Vreau talent!
Vreau talentul de a-mi crea o lume nouă,
Vreau să decid eu totul…
Vreau ca cerul să fie de culoarea ochilor mei,
Vreau ca iarba să fie de culoarea ochilor ei…
Aș vrea să pun totul pe o pânză de pictură infinită….
Să închid cu cheia poarta sufletului meu,
Și să plec, să fug…
Gestul suprem de lașitate, fuga…
Atâtă de simplă, atât de eliberatoare…
Aș vrea să fug în sens invers acelor de ceasornic,
Să fiu eroul neînfricat, al copilăriei,
Cavalerul în armură strălucitoare,
Regele cățeilor de pluș,
Mi-aș dori ca eu , al fiecărui an,
Să-i întâlnească pe ceilalți….
Oare ar fi la fel de mândrii unii de alții?