Mă tem…
Mă tem din ce în ce mai tare…
Mă tem să-mi mai aştern gândurile,
Mi-e frică de fiecare litera, pe care o scriu
Dacă bătaia aripilor unui fluture,
poate declanşa tornade,
Oare ce şi unde vor produce cuvintele mele?
Mă simt ca şi când aş arunca semințe în vânt
Nu ştiu unde, nu ştiu cum, nu ştiu ce şi nu ştiu când vor încolți,
Dacă vor încolți…
Ştiu doar c-am scris ce-am vrut…
Modul meu de-a da flori, sub formă de fiori
Şi oameni noi eternității…