Va prinde ura gust de miere,
Când ești sătul de toți și toate,
Când simți că-ți irosești suflarea,
C-ai obosit de toți și toate.

Auzi cum țipă toți la tine,
Să construiești necunoscutul,
Să faci castele de nisip uscat,
Sperând să nu le fure vântul.

Ai vrea să savurezi prezentul,
Ai vrea să elogiezi trecutul,
Tu ești conștient că între ieri și azi,
E infinitul unei zile…

Ce zice fluturele despre tine?
Că irosești decenii învățând…
Că se pierd vieți luptând…
Că ne trăim viața muncind…

Ce dacă vine mâine luminos,
Când azi e numai întuneric?
Ce dac-aprindem mâine becul,
Când azi tânjim în infinitul negru?

Ce dacă pot să fac o iarnă caldă,
Când vara mea , e-o muncă seacă?
De ce dracu mai gândim ,
Când alții vor să muncim?