Cugetările unui Sărman...

El, să o privesc plin de-amor Ea, să nu-l poată uita El, să se usuce de dor, s-o strige și-n somn, Ea, să-l audă asurzitor, s-o cumprindă fiori Să le bată inimile numai sincron, I-am condamnat să fie unul pentru celălalt Și veacuri de nu s-ar întâlni, Când ei se vor...

Cândva iubeam ceasurile, Aveam o adevărată colecție... Acum nu le mai suport, Ticăitul lor mă înebunește, Fiecare bătaie a secundarului Marchează o clipă fără tine, O clipă, din lungul șir al eternității, De calendar, nici nu mai vorbesc... Săptămâni, luni, ani... Cui...

A mai trecut o zi în care m-am gând ceas de ceas la tine, A mai trecut o zi în care n-ai fost lângă mine A mai trecut o zi pe care n-o voi sfârși cu tine... Nu mă vei îmbrățișa tandru spunând că ți-am lipsit, Nu mă voi uita hipnotizat la ochii tăi, ca pentru prima...

Nu credeam că voi ajunge să iubesc lumina Apoi am văzut silueta ta, desenată , timid, prin sticla geamului tău O lumina firavă, ce-ți conferea un aer de mister divin, Lumina aceea, perfectă prin simplitatea ei, Mi-a dăruit formele tale îmbietoare şi imposibil de atins...

Uneori ma-ntreb dacă te gândeşti la mine, Şi-apoi realizez că doar eu țin la tine, Am început să cred că sufletul meu, În nebunia lui, se hrăneşte cu amintirea ta, Şi vise deşarte... Da, te-am visat Se făcea că suntem amândoi cărunți, Priveam nişte copilaşi jucându-se...

Îmi place Clujul duminica...când totul încetinește Îmi place când singura problemă e ce și unde vei mânca, Îmi place când clujenii de ocazie, ca mine, pleacă Îmi place când am loc de parcare... Îmi place când cei care sunt destul de vechi aici, să se creadă băștinași,...

Chiar credeam că nu se va trezi, Chiar speram să nu te-observe, Dar el, copil credul, ca deobicei, Trebuia, iar, să încerce... S-a dus cu steagul alb, de împăcare, La sufletu-ți ce-l războia, Şi bietu-mi suflet plin de dor, Se făcu slugă în fața ta... Îndura bietul...

Cred c-am prins un soi de boală, Al cărei leac mi-e interzis, Am început s-aud tăcerea, Privirea ta o simt și-n vis Și nu mai pot să merg, prin locuri Ce le iubeam, căci tot îmi amintește, Că nu pot să te am... Cu brațele-mi nebune, cu pieptul amorțit, Mă mint că ești...

Mai pun o definiție savantă, În lungul șir de idei ce-l tot expun... Dacă oamenii sunt suma iubirilor lor? Dacă tot ce iubim ne definește? Continui să cred că fiecare om, ce trece poarta sufletului meu, a venit cu un scop și fiecare e o bucurie, unii când vin, alții...