Pe cărările vieții, pașii mei rătăcesc, căutând lumina în umbrele trecutului.
Amintirile se ivesc, ca frunze-n vânt, purtate de dorințe și vise neîmplinite.
În tăcerea nopții, gândurile se adună, formând un dans al speranțelor pierdute.
Îmbrățișez cu sufletul clipele apuse și mă întreb: a meritat drumul parcurs?
Dar iată, zorii se ivesc la orizont, aducând cu ei noi promisiuni și vise.
Drumul a meritat, m-a făcut omul ce sunt azi, cu bune cu rele…
Las în urmă povara amintirilor și pășesc înainte, spre un nou început.
Amintirile
Am iubit multă vreme amintirile cu tine,Fiecare surâs, fiecare privire, fiecare îmbrățișare.Iubeam să-mi amintesc...
0 Comments