Pe cărările vieții, pașii mei rătăcesc, căutând lumina în umbrele trecutului.
Amintirile se ivesc, ca frunze-n vânt, purtate de dorințe și vise neîmplinite.
În tăcerea nopții, gândurile se adună, formând un dans al speranțelor pierdute.
Îmbrățișez cu sufletul clipele apuse și mă întreb: a meritat drumul parcurs?
Dar iată, zorii se ivesc la orizont, aducând cu ei noi promisiuni și vise.
Drumul a meritat, m-a făcut omul ce sunt azi, cu bune cu rele…
Las în urmă povara amintirilor și pășesc înainte, spre un nou început.
Hârtie
Te rog să iei o foaie de hârtie.Acum te rog scrie-ți numele pe ea.Acum mototolește-o cât mai tare.Arunca-o în sus și...
0 Comments