Plouă… e bine că plouă, mai stinge, mai spală,
La mine e însă prea târziu,
Arde în mine un foc prea viu,
iar pe suflet mi-a rămas gravat,
Nu-mi ajung toate furtunile,
Să stingă văpaia ce mistuie încet,
lăsând în urmă doar un suflet sterp.
L-a durut destul și nu mai poate,
speră totuși că se va găsi cineva,
să-i vindece rana ce încă sângerează,
Să șteargă literă cu litera gravura lăsată,
Să spele, să stingă, să aline,
Spera la o ploaie de vară cu ochi senini…
Sub care s-adoarmă în dulci mângăieri…
0 Comments