Chiar credeam că nu se va trezi,
Chiar speram să nu te-observe,
Dar el, copil credul, ca deobicei,
Trebuia, iar, să încerce…

S-a dus cu steagul alb, de împăcare,
La sufletu-ți ce-l războia,
Şi bietu-mi suflet plin de dor,
Se făcu slugă în fața ta…

Îndura bietul din greu,
Visând la ziua când te va avea,
El, sărman copil pribeag,
Pe tine te adora…

L-ai fermecat cu zâmbete de complezență
L-ai subjugat cu ochii-ți plini de-amor
L-ai folosit pe bietul muritor….
Şi i-ai făcut speranța laț…