Sculptura efemeră…

Written by sebastiangeorgeurda

September 7, 2016

Mâna mea îți alinta formele divine,
Iar tu mă priveai fix în ochi,
Ca-ntr-un legământ sacru.
Dureros de sinceră privirea ta,
Ce-mi spunea că perfecțiunea,
Ți-e străină, nu puteai simți,
Cum sufletul meu, ce se mutase în palmă,
Îți invada fiecare celulă a pielii,
Făcându-te tot mai frumoasă clipă de clipă,
E ucigător să-ți simți sufletul,
construind castele de nisip,
la malul mării, în mijlocul furtunii.
Apoi te simți singur,
singur mângâind o statuie de ceară,
Ce se topește, puțin câte puțin,
La fiecare atingere…
O poate reface oricine, dar cum o vedeai tu….
N-o va vedea nimeni, iar ea, nici nu știe…
Nu simte, cum se pierde picătură, cu picătură…
Iar tu…te pierdeai doar în ochii ei.

You May Also Like…

Ai scăpat…

Ai scăpat…

Draga mea, voiam să-ți dau o veste bună, Voiam să te anunț că ai scăpat... N-am să te mai caut niciodată Și nici în...

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

0 Comments