Suma viciilor unui om este constantă
Eu beau cafea, lupt pentru cauze pierdute,
Strâng vechituri şi iubesc inutil.
Dacă nu aş mai iubi fete ce nu ma vor iubi vreodata,
ar trebui să îmi găsesc un viciu nou.
Toţi îmi strigă: Uit-o! E trecut!
Dar vai imensa-mi soartă ce mă face anticar
Am afinităţi pentru trecut…
Parcă regina de pe monedă are chipul ei..
Biata regina Angliei ,de-ar putea arăta aşa
Şi-n tabloul lui Dali parcă ceasurile curg fix la ora când ne-am cunoscut
Bietul Pigmalion când o făcea pe Galateea o visa pe ea…,
Iar Eminescu şi Veronica s-au luat după noi…
De-aş putea trage puţin de timp, ca de rola filmului…
Să tai secvenţe inutile ce-au schimbat istoria internă a filmului meu,
Dar dacă tai cumva prea mult?
Cafeaua asta…are gust de dimineţi cu ea…
Ce bună ar fi acum o felie de infinit…
Cu ciocolata cremoasă ce-o adoră..
Şi dacă ea e singurul meu viciu?
Şi dacă simpla cafea e sucul ochilor ei ?
Şi dacă trecutul e doar filmul nostru?
Şi dacă…..